Biscuitul speriat


Ziua în care Biscuitul a căzut din greșeală afară din pachet a fost o zi groaznică pentru el!
Stătea așa de liniștit și confortabil în pachetul de biscuiți pe care-l cunoștea atât de bine.
Cu foșnetul de pungă pe care-l iubea, în mirosul de vanilie, împreună cu o grămadă de biscuiți, așezat fix intre alți doi biscuiți.

Când deodată punga se desprinde în jurul lui și se trezește aruncat brusc undeva afară din pachet, total diferit de lumea lui de biscuiți. Se izbește de un stâlp, i se rupe un colțișor și apoi aterizează pe trotuar cu firimituri sărind din el în toate părțile!

Ce gălăgie, ce de mirosuri și ce lumină puternică!
“- Oh Vai de mine! Unde am ajuns ? Ce se va întâmpla cu mine în afara pachetului și fără prietenii mei ?” Plângea amarnic cu vocea lui de Biscuit rupt.
Se uita speriat cum veneau înspre el pantofi grăbiți, lăbuțe de caței, roți de biciclete.
Ar fi vrut s-o ia la fugă dar stătea blocat pe trotuar și nu știa cum să se miște.

O trotinetă rapidă era cât pe ce să-l dea pe spate și să-l facă praf de biscuiți. Niște vrăbiuțe văzându-l cum strălucea delicios în soare, s-au repezit spre el și s-au luat la ceartă E biscuitul meu Ba e al meu! Trageau de el si nu stiau care cum sa-l împartă. Noroc că o pisică leneșă a ieșit de sub gard și vrăbiuțele au zburat continuând cearta în copac. Pisica l-a mirosit, l-a învârtit cu lăbuța și a plecat mai departe dezamăgită că nu era o bucată de cărniță.

“- Cât pe ce sa fiu făcut bucăți și mâncat, strivit și fărâmițat” tremura din toate firimiturile bietul Biscuit. “- Ce mă fac? Unde să mă duc?”

Parcă era mai liniște acum, treceau din ce în ce mai puțini pantofi și roți de biciclete, vrăbiuțele uitaseră de el și Biscuitul răsuflă ușurat.

Și-a adus aminte ca prin vis de vorbele Biscuitului Mama din pachet :
“Nimic nu este întâmplător dragul meu! Biscuiții ajung întotdeauna acolo unde au nevoie.”

Mai întâi s-a uitat la el însuși și s-a examinat:
“- Îmi lipsește un colțișor dar bine că mai am 3! Sunt tot un Biscuit!”

A respirat prin toate găurile de Biscuit și a rămas așa în soare, era plăcut să simtă căldura soarelui, parcă se cocea a doua oară.

Apoi se uită de jur împrejur încercând să vadă și să înțeleagă unde era:
“- Sunt înfipt într-o gaură pe trotuar, sunt prăfuit și înțepenit, dar sunt tot un Biscuit!
Și poate că am ceva de învățat din căzătură asta! ”

“- Cum aș putea să mă aranjez sa-mi fie bine? Dacă aș putea să mă rostogolesc pană la gard, acolo m-aș aseza pe o frunză și aș fi în siguranță.”

“- Ha ha! Până te-ar găsi o coțofană și te-ar ciupi firimitură cu firimitură!” Râdea cu poftă și se bălăngănea o cireașă deasupra-n copac. De la atâta râs, cireașa săltăreață s-a desprins de pe creangă și a sărit direct spre Biscuitul mirat.
“- Ha ha! Râde ciob de oală spartă, acum te va ciupi și pe tine coțofana!”

Dar nici n-a apucat să termine de vorbit că Cireașa l-a azvârlit pe Biscuit din mijlocul trotuarului direct pe bordură.

Când să-și tragă sufletul, o minge de fotbal l-a nimerit chiar atunci și l-a înfipt pe Biscuit în gradina cu flori.

” – Oh asta chiar a fost o căzătură pe cinste!” zise amețit Biscuitul care începuse să se distreze de la atâta sărituri.
“Nimic nu este întâmplător!” repeta el de data asta cu curaj.
“Dacă am ajuns aici înseamnă că mai am ceva de învățat.”

Se uită la el, era tot Biscuit, se uită în jurul lui și spuse încetișor :
“- Sunt un biscuit perfect în locul perfect!”
” – Hmmm dar ce miros plăcut, îmi aduce aminte de ceva … Ceva din mine … ceva cu care am fost odată plămădit. Oh da! miroase a lapte! ”
Aproape de locul unde căzuse, era așezat un castron cu lapte pentru pisica din gradină.
Mirosul de lapte proaspăt îl îmbia pe Biscuit să se apropie tot mai mult si mai mult.
“De când îmi doream sa mă topesc în lapte” își aduse aminte de visul lui din Pachet.
Cu toată puterea lui de Biscuit, se balansă de pe un colț pe altul, își luă avânt și țâșni direct pe marginea castronului. Rămase un pic pe margine și se uită fascinat la marea albă de lapte de sub el.

Apoi se aruncă în mijlocul castronului și se scufundă în laptele călduț.
Biscuitul era acum fericit, ajunsese exact acolo unde avea nevoie sa ajungă!

Leave a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 comments on “Biscuitul speriat

  1. Buna!
    Povestile Dvs. sunt de-a dreptul fermecatoare!
    Va admir si pentru frumusetea cu care aranjati cuvintele in povesti magice si pentru faptul ca ati avut curajul si puterea sa fiti Mama a 3 copii Voinici. 🙂
    Cu respect si admiratie,
    Dana

  2. Dana va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase!

  3. Dana va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase!