Bățul urâcios


A fost o dată ca niciodată,

Un băț ca alte bețe, căzut într-o pădure verde și frumoasă de spiriduși. Bățul era unul tare urâcios, stătea pe jos printre frunze, trăncănea și pufnea în pământ pesemne că nu-i convenea unde ajunsese.

Spiridușii pădurii se tot împiedicau de el și-l luau în picioare, îl certau că le stă-n drum și îi deranjează.
Aveau atâta treabă de făcut de dimineață până seara, cutreierau pădurea-n lung și-n lat și nu aveau timp de bețe-n roate!

De câte ori se împiedicau de el, spiridușii se înfuriau pe băț, îl ridicau mai mulți o dată și-l azvârleau cât de departe puteau.
– Ți-am spus să te dai la o parte! strigau spiridușii arțăgoși. Ne încurci și ne ții din treabă!
– De ce nu stai și tu cu alte bețe și ne lași în pace?

Dar bățul se rostogolea, bătea și trosnea cu forță ridicând praful în sus și părea să spună:
– Dacă voi mă aruncați, iar o să vă pun piedică!

Cădeau spiridușii grămadă, unul peste altul. Se ridicau îmbufnați și continuau drumul amenințând bățul.

Dar Bățul nu se lăsa, se-nvârtea in aer, pământ și frunze se lipeau pe el și se făcea din ce în ce mai gros și mai negricios. Pe zi ce trecea, bățul devenea mai mare și mai puternic. Se-nvelea în pământ și fire de iarbă, coaja i se îngroșa, cioturi negre îi creșteau și era mereu pregătit să înțepe!

Pocnea și bătea cu putere-n pământ, toți începuseră să-l ocolească și nimeni nu mai avea curaj să-l azvârle.

Doar noaptea când pădurea și spiridușii dormeau, bățul se legăna ușor și suspina:
Sunt doar un vreasc uscat, nu sunt bun de nimic, toți se împiedică de mine și mă aruncă”

Zânuța Pădurii care tocmai zbura pe acolo, a auzit suspinul lui, s-a așezat lângă el și l-a privit cu blândețe:
– Bețișor, de ce te uiți la tine prin ochii celorlalți? De ce ești atât de mult în exterior și atât de puțin în tine?
– Dar cum aș putea să mă văd altfel decât mă văd ceilalți? Si ce sunt eu altceva decât un băț rupt care nu folosește la nimic, s-a clătinat trist bețișorul.
– Iți aduci aminte când erai o ramură verde și plină de viață? Atunci te legănai în Copac pe Cântecul Pădurii.
– Oh nu mai știu ce am fost odată… cum pot să-mi aduc aminte?
– Când vei auzi cântecul pe care-l cânți în miezul tău, îți vei aduce aminte! Tu nu ești doar un băț rupt și căzut, tu ești Pădurea Toată! I-a zâmbit Zânuța și a zburat mai departe.

Bețișorul a rămas pe gânduri… Oare ce voia să spună Zânuța? Un cântec în miezul lui? Un cântec pe care-l auzea mai demult când era o ramură verde, un cântec care exista în el dintotdeauna?

A doua zi de dimineață, a început sa plouă mărunt în pădure și picăturile de ploaie țopăiau vesele și jucăușe pe coaja lui. Bețișorului nu-i venea să creadă, aproape că auzea pentru prima oară picăturile cum cad Pic Pic și simțea cum alunecă pe coaja lui și-l gâdilă.
Când vântul s-a pornit în rafale, bățul se învârtea printre frunze, frunzele se răsuceau în jurul lui și auzea cum foșnesc toate în afara lui și înăuntrul lui! Când un spiriduș s-a împiedicat de el, bățul a auzit cum i-a trosnit coaja și l-a pufnit râsul. Spiridușul s-a uitat la băț, bățul la Spiriduș și amândoi s-au pus pe râs!

Când cădea pe toboganul de mușchi verde, simțea cum alunecă pe covorul verde și cade buf direct în firele de iarbă care-l înconjurau și-l îmbrățișau.
Era una cu Pădurea și se legăna pe Cântecul Pădurii!

Într-o zi, un băiețel care se plimba prin pădure și tot cauta ceva foarte atent, s-a împiedicat chiar de bățul urâcios.
– Ohhhh, am găsit exact ce-mi trebuia! Uraaaa ce băț minunat, este perfect!
Bățul, uimit peste măsură, nu-i venea să creadă că băiețelul vorbește despre el.
Spiridușii au dat buzna să vadă despre ce este vorba, ce-o fi găsit băiatul chiar la ei în pădure și ei nu știau. S-au ascuns după un copac, rezemați de trunchi, unul peste altul și urmăreau nedumeriți ce făcea băiețelul.

Băiatul a luat cu grijă bățul în mâinile lui, ochii i s-au umplut de bucurie și l-a privit ca și cum era cel mai frumos lucru din lume! Iar bățul mai să se rupă-n bucăți de emoție! Mai întâi, l-a curățat de frunze uscate și pământ, l-a încălzit în palmele lui, l-a răsucit și l-a învârtit cu atenție.
– Ce are de gând să facă? șopteau spiridușii curioși.
Băiețelul își vedea mai departe de treabă, mâinile și ochii lucrau împreună, împletea bățul cu fire de iarbă, îl modela și-l mângâia, degetele lui alunecau pe băț iar bățul printre degete.

Când a terminat, l-a așezat cu grijă în iarbă și a zâmbit:
– Leagănul pădurii este gata!

Spiridușilor nu le venea să-și creadă ochilor: un leagăn minunat strălucea în iarbă.
Spiridușii au strigat în cor: Ohhh ce minune! Si au început toți să se foiască și sa zumzăie:
– Dar cum?
– Ce magie a făcut băiețelul?
– Cum de un băț care împiedica pe toată lumea este acum un leagăn atât de frumos?

Hihi, a chicotit în zbor Zânuța:
– Voi ați ales să-l priviți pe băț ca pe o piedică și asta ați primit! Băiețelul a ales să-l vadă ca pe o minune și asta a primit! Asta a fost adevărata magie!
Si Zânuța a zburat direct pe scaunul leagănului, și-a luat elan și s-a dat cu viteză în leagăn râzând cu poftă: Iuhuuuu

Leave a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

10 comments on “Bățul urâcios

  1. Foarte, foarte frumoasa povestea! Felicitări! ������

  2. Multumesc tare mult Gabi 🙂

  3. Tu vezi in sufletele noastre, Flo!

  4. Ce frumos mi-ai scris Ral,iti multumesc si te imbratisez!

  5. Foarte frumoasa povestioara. M-a binedispus. Chiar conteaza cum ne raportam la persoana noastra, din proprie perspectiva sau perspectiva altora.

  6. Wooow Oana ai citit povestea, iti multumesc foarte mult!

  7. Creativitate ta este un dar divin!
    Iti doresc va povestile tale sa devina carti!
    Ai darul scrisului, al cuvantului impletit cu maiestrie! Depinde doar de tine daca valorifici o asemenea binecuvantare:)
    Cu drag, iubire si apreciere te imnratisez si iti multumesc ca iti impartasesti darul!:)
    Geo

  8. Geo iti multumesc din suflet pentru aripi!!! Te imbratisez si eu ❤❤❤

  9. Am citit-o acum la grădiniță ca si poveste de prânz. Un deliciu. Copiii o adora.

  10. Magdalena laura on said:

    Mare dar ai! Cum vezi tu pozitivul in fiecare situatie. ❤❤❤