Trandafirul încăpățânat

 
Ascultă Audio:

A fost o dată ca niciodată, într-o grădină

Un Muguraș crud care abia se ițise pe ramura verde din tufa de trandafir și gângurea la soare.

Era atât de curios de tot ce vedea în jurul lui! Își scotea căpșorul fascinat printre frunze și saluta vesel pe toată lumea:
– Salut norilor! Salut buburuzelor!

Inspira aerul și se umplea de bucurie! Privea cerul și se cufunda în el!

Avea atâtea lucruri de descoperit, era așa de fericit că a înmugurit încât a început să se bâțâie jucăuș pe crenguță și să râdă cu poftă spre nori!

– Termină odată! s-a răstit la el Trandafirul Roșu mare și înflorit.
– Nu te mai bâțâi atâta! Nu e timp pentru jucat! a continuat Trandafirul mijlociu Roz.
– Ar trebui să vezi de înfloritul tău. Ai apărut de ceva vreme în tufă și nu te-ai ocupat deloc de crescut, doar stai și pierzi vremea uitându-te la cer!

Mugurașul de trandafir a rămas uimit, nu se aștepta la așa ceva. A suspinat trist și s-a ascuns în spatele frunzelor. Perle de rouă se prelingeau pe Muguraș ca niște lacrimi.

Toți trandafirii din tufă păreau așa de serioși. Toți vorbeau despre crescut și inflorit: cine a înflorit primul, cine a înflorit mai mare și mai frumos, cine a înflorit mai repede, cine are mai multe petale. Toți se grăbeau să scape de hăinuța verde de sepale, să scoată petalele colorate și să crească mari pe crengile tufei. Toți așteptau cu nerăbdare să vină grădinarul și să aleagă trandafirii cei mai frumoși.

– Tu când ai de gând să înflorești? îl înghiontea Trandafirul Roșu.
– De ce te miști așa încet? îl înțepa Trandafirul Roz. Ceilalți muguri au crescut mai mari ca tine și au înflorit înaintea ta! Ne faci de rușine în fața grădinarului!

Uneori, Trandafirul Roșu și Trandafirul Roz îi spuneau cu vorba bună:
– Ești mare de-acum, trebuie să înveți să înflorești ca noi toți.
– Te învăț eu cum, a continuat Trandafirul Roz. Ca să fii un trandafir mare ca noi, trebuie să urmezi regula asta: te clatini la stânga, apoi la dreapta, te răsucești de 3 ori apoi faci un salt în sus și poooc foițele verzi se vor rupe imediat.
– Dar eu nu vreau așa! Nu vreau să-mi rup foițele, striga el speriat. Și Mugurașul se strângea și mai tare în foițele verzii.

Alteori, îl zdruncinau cu nerăbdare și țipau la el:
– Hai odată! Ești ultimul care n-a înflorit! Ai primit tot ce-ai avut nevoie: pământ, apă, umbră, căldură și degeaba!
– Dar… nu m-ați lăsat să le simt… a șoptit Mugurașul.
– Ce obraznic și încăpățânat ești! l-a zgâlțâit cu putere Trandafirul Roz. Noi avem grijă de tine și uite ce urât te porți. Grădinarul trebuie să apară și tot ce ne cere este să înflorim! Așa că înflorește odată!

Dar cu cât îl zguduiau mai tare, cu atât Mugurașul se închidea mai tare în el. Cu cât îl certau mai tare, cu atât se împotrivea mai tare. Cu cât îl ciupeau mai tare, cu atât țepii lui deveneau mai mulți și mai mari!

Ar fi vrut să-i zgârie pe toți și să sfâșie tufa cu țepii lui! Sau ar fi vrut să se smulgă singur de pe creangă și să fugă din locul ăsta! Dar stătea agățat și închis, tremurând înauntru și înțepând pe dinafară. Nu s-ar fi dezvelit pentru nimic în lume, era atât de greu să se miște, era atât de amorțit și nu putea să-și dezlipească foițele verzi lipite în jurul lui.

Plângea noaptea înnăbușit când nu-l auzeau ceilalți trandafiri și cuvintele dure îi răsunau în minte: “Trandafir încăpățânat ce ești! Nu ești în stare de nimic!”

Dar Luna l-a auzit și razele ei blânde au coborât peste el.

– De ce plângi Muguraș?
– Nu vreau să înfloresc ca ceilalți trandafiri! Nu pot să înfloresc! Nu pot să-mi deschid petalele! Nu știu cum … și nici nu știu de ce trebuie să înfloresc…
– Plângi pentru că nu vrei să înflorești așa cum fac ceilalți? Pentru că nu vrei să faci ca ei?
Mugurașul s-a clătinat, semn că Da.
– Atunci înflorește doar ca tine!
– Dar cum sunt eu?
– Cum ai vrea tu să fii, Muguraș drăguț?
– Nu știu, nici măcar nu știu ce culoare au petalele mele…
– Poți să afli dacă înflorești!
– Dar cum să înfloresc?
– În semințele tale se află tot ceea ce ai nevoie să știi!
– Si unde sunt semințele mele?
– Ele sunt dintotdeauna chiar înăuntrul tău, în inima ta! Sunt ascunse în tine ca niște comori! Când te auzi doar pe tine, când te îmbrățișezi și te iubești, semințele încep să-ți vorbească!

Ceilalți trandafiri au uitat să-și simtă semințele și să le iubească.
Ei au înflorit pentru grădinar. Dar tu, tu vei înflori din iubire pentru tine!

Si Luna a continuat:
– Nimeni nu știe mai bine ca tine cum să înflorești și să fii un trandafir fericit. Ascultă-ți inima și vei afla!

Mugurașul ar mai fi vrut să pună o grămadă de întrebări dar a adormit obosit, suspinând în lumina lunii.

A doua zi de dimineață, Mugurașul s-a trezit parcă diferit de alte zile.
În jurul lui, ceilalți trandafiri bodogăneau ca de obicei dar parcă azi nu-l mai deranja. Avea ceva mai important de făcut.

S-a cuibărit în el, s-a îmbrățișat cum a știut el mai bine și a ascultat cu atenție.
Si pentru prima dată a simțit semințele, țopăind înauntru bucuroase.

– Ohh bună semințe drăguțe!

– Credeam că nu te mai uiți odată la noi, au răspuns jucăușe semințele.
– Sunt curios să aflu ce culoare au petalele mele. Oare sunt roșii? Oare sunt roz? Sau poate albe? Voi ce credeți?
– Ce culoare vrei să fie, au întrebat râzând semințele?
– Mi-ar plăcea să fie … și chiar atunci un puf de păpădie s-a așezat pe vârful lui. Mugurașul, gâdilat, a strănutat “Hapciu” și a început să râdă!!!

Hăinuța din foi verzi s-a crăpat ușor în jurul lui. Sus pe cer, soarele strălucea cu putere și Mugurașul a început să se legene în razele soarelui.
– Aș vrea să fiu ca un soare, a șoptit el zâmbind la soare.
– Așa să fie! Așa să fie! au răspuns în cor semințele săltărețe.

Razele soarelui îl mângâiau și îl încălzeau. De data asta, Mugurașul și-a dat voie să simtă căldura și lumina soarelui, să simtă vântul cum îl leagănă ușor și pământul rece cum îi răcorea și îi îmbrățișa rădăcinile.
Ușor ușor, foițele verzi de sepale s-au desprins și petale galben-aurii au izvorât din inima Mugurașului! Când a văzut cât de minunate sunt petalele lui, s-a deschis și mai tare și mai tare până când trandafirul a înflorit și a îmbrățișat soarele.

Când a venit grădinarul, a rămas mut de uimire.
I-a cules pe toți ceilalți trandafiri și i-a pus în lădițe pentru a fi vânduți la florărie. Apoi s-a întors în grădină și a rămas privind fascinat Trandafirașul auriu. Auzise din povești că există trandafiri care înfloresc din iubire pentru ei dar nu văzuse unul niciodată până acum!

Trandafirul încăpățânat strălucea ca un Soare în grădina lui!