Păpușa magică

Ascultă Audio:

A fost o dată ca niciodată,

O fetiță tare cuminte și ascultătoare pe nume Lili Ann.
Dintotdeauna, Lili Ann era de acord cu tot ce-i spuneau ceilalți, răspundea “Da” la tot ce era rugată, nici nu știa cum sună cuvântul “Nu”.
Când spunea “Da” buclele ei blonde se clătinau înainte și înapoi iar ochii ei albaștri clipeau cuminți. Nici nu-și putea închipui că ar putea fi altfel decât spunea mămica ei.

Lili Ann mânca tot din farfurie, își aranja frumos hăinuțele în dulap, ajungea întotdeauna prima la grădiniță, pleca din parc atunci când era timpul să plece și se culca atunci când era ora de culcare. Mami îi alegea întotdeauna hăinuțele și jucăriile iar ea era de acord cu ele și nu vroia altele diferite.

Într-o zi, când se plimba liniștită cu mămica ei, Lili Ann s-a oprit pentru prima oară brusc în dreptul unui magazin de jucării!

– Oh wow! a șoptit ea fără să vrea cu ochișorii albaștri măriți și năsucul lipit de vitrină. Văzuse cea mai frumoasa Păpușă din lume cum îi zâmbea dincolo de geam! Ochii ei albaștri s-au cufundat în ochii albaștri ai Păpușii și au clipit amândouă în același timp.

Dar Mami se grăbea și nu puteau intra în magazin.
– E doar un magazin de jucării Lili Ann, hai, trebuie să ajungem acasă!
– Da mami, a plecat ochii tristă Lili Ann. Păpușa a plecat și ea ochii tristă.

De atunci Lili Ann a rămas cu gândul la Păpușa din vitrină. Nici nu-și putea închipui că ar putea să o roage pe mămica ei să-i ia Păpușa, ea nu era o fetita insistentă ca alți copii, ea era mereu de acord cu mămica ei!

Dar Păpușa aceea… Păpușa aceea era atât de frumoasă…
Lili Ann închidea ochii și își imagina cum o strânge tare la piept și se pierde în ochii ei albaștri ca cerul. Cum îi mângăie obrajii roz și ii simte pielea fină de porțelan.

Își imagina cum îi piaptănă părul și șuvițele negre îi gâdilă degetele. Vedea cum îi dă jos hăinuțele cu grijă și o îmbracă încetișor cu alte hăinuțe curate. Cum șușotesc amândouă și-și spun secrete iar seara citesc povesti magice. I se părea ca aude cum chicotesc amândouă în pătuț și adorm una lângă alta.

Tare i-ar fi plăcut sa aibă o prietenă cu care sa meargă la grădiniță, la plimbare sau la cumpărături, s-ar fi simțit înțeleasă și iubita cu o astfel de păpușa.

O vedea pe Păpușă zâmbindu-i în vis, o vedea cum coboară de pe raftul din vitrină și îi sare în brațe! Dar când se trezea dimineața și deschidea ochii, camera ei, plina de jucării de toate felurile și culorile era goală fără Păpușa visată. Ziua începea și Lili Ann respecta programul și regulile cuminte.

Într-o zi, s-a nimerit sa ajungă din întâmplare aproape de magazinul unde văzuse Păpușa! Lili Ann a recunoscut drumul, inima a început sa-i bată cu putere! Poate că … poate că acum ar putea să-și strângă în brate Păpușa! Dar mama părea că merge pe alt drum și se îndepărtează de magazinul cu jucării! Fără sa stea pe gânduri, Lili Ann s-a smucit dintr-o dată din mâna mămicii și a fugit spre vitrină, cât pe ce să se izbească de trecători.

Cu mânuțele pe vitrină, a început să caute curioasă printre rafturi, ochii se învârteau întrebători, scotocea cu privirea printre animaluțele de pluș, printre roboți și tractoare de jucărie, Păpușa dispăruse!

– Vino Lili Ann! s-a auzit din spatele ei vocea calmă a mămicii.

Ochii ei albaștri s-au închis trist și n-au mai văzut cerul din ochii Păpușii!

Mămica a luat-o de mână și i-a spus zâmbind :
– In curând o sa fie ziua ta de naștere! Te uitai după o jucărie frumoasă, nu-i așa? Cred că știu ce ți-ai dori.
– Da? Chiar știi? a clipit Lili Ann cu speranță și bucurie în voce.
Nu-i venea să creadă că mămica ei o să-i facă surpriză chiar Păpușa pe care și-o dorea. Aștepta cu nerăbdare să vină ziua ei de naștere, își imagina cum o strânge tare tare în brate pe Păpușa ei frumoasă, cum dansează împreună același dans. Tăia zilele din calendar și țopăia de bucurie când vedea cum se apropie aniversarea ei.

Si ziua ei a venit! Cu mânuțele tremurând de emoție, Lili Ann a tras de fundița roșie, a rupt în grabă ambalajul roz, a desfăcut cutia, a băgat mâinile amândouă înauntru pregătită să strângă Păpușa în brațe și a scos cadoul: zâmbetul i-a dispărut brusc.

– Nu-i așa că e un bebeluș frumos? Uite poți să-i dai de mâncare cu biberonul, să-i schimbi scutecul, hăinuțele, să-l culci în pătuț! Am văzut că multe din colegele tale au un bebeluș și eram sigură că iți dorești și tu unul la fel.
– Da mami, a spus încet Lili Ann, Mulțumesc! Si a fugit în camera ei cu bebelușul.
L-a azvârlit cât colo! Ochișorii maronii s-au învârtit în capul bebelușului și a început să plângă: “Oaa Oaa!”
– Ce frumos se joacă Lili Ann, se auzea în camera cealaltă unde erau părintii și invitații.
Dar plânsul ei înăbușit în pernă nu se auzea, ea era o fetiță cuminte și mulțumea pentru orice primea.

In noaptea aceea, Lili Ann nu putea să adoarmă, se gândea la Păpușa cu ochi albaștri, pentru prima dată ar fi vrut să aibă ceva doar al ei, să intre în magazin singură și să ia Păpușa. Pentru prima dată ar fi vrut să nu mai fie cuminte! Ar fi vrut să facă diferit de mămica ei, ar fi vrut sa spună “Nu! Nu vreau să plecam din magazin, vreau Păpușa asta, doar pe asta!” Dar era prea târziu, Păpușa nici nu mai era în vitrină, probabil ajunsese la alta fetiță care știuse cum să spună că vrea Păpușa.

A doua zi la grădiniță, Lili Ann se străduia să fie veselă.

Când deodată observă în brațe la o colegă ochii albaștri ai Păpușii. Alergă veselă înspre ea, ca și cum nimic nu mai exista, ca și cum nimeni nu o vedea, ca și cum Păpușa era doar a ei. Smulse din iubire Păpușa dar țipătul colegei o trezi brusc:
– E Păpușa mea! Nu ai voie! Mami mi-a făcut-o cadou!

Lili Ann a fugit speriată și furioasă în colțul celălalt al camerei, bebelușul ei plângea, îi era foame!

Câteodată privirile celor două fetițe se mai ciocneau și cat pe ce să sară scântei, noroc că programul de grădiniță o punea pe fiecare la locul și ordinea ei.

Doar Păpușa zâmbea complice: ea știa Secretul!

Din când în când, Păpușa își îndrepta ochii spre Lili Ann ocupată cu bebelușul, Lili Ann ridica privirea și pentru o clipă ochii lor se contopeau în cerul albastru!

Lili Ann era acum fericită: descoperise că Păpușa devenea a ei, ori de câte ori închidea ochii și își imagina cum o strânge în brațe. In visul ei, Păpușa devenise și mai frumoasă, devenise vie și adevărată!

Păpușa îi șoptea atunci: “Eu sunt mereu în tine, visează-mă și iubește-mă și vei primi mai mult decât o păpușă de jucărie!”