A fost odată ca niciodată, Un băiețel pe nume Cătălin dar toți îi spuneau Cătă. Cătă avea ochii blânzi și îi ținea mereu în cărți și foi de colorat. Îi plăcea să citească și să deseneze. Când își ridica ochii din cărți sau foi desenate, îi punea pe[…]

A fost odată ca niciodată, O fetiţă pe nume Ela care îşi dorea atâtea lucruri. Dar lucrurile nu veneau la ea. Ori pentru că nu era niciodată timp, ori pentru că nu i-ar fi folosit, ori pentru că nu erau destui bani, mereu era un motiv. Într-o zi,[…]

De când venise toamna, frunza agățată de creanga copacului tremura toată înfrigurată: “Nu vreau să cad… nu vreau să cad…” Îi era așa de frică să nu cadă, încât nici să respire nu avea curaj. Stătea blocată și nemișcată, nu cumva să se desprindă din greșeală. Celelalte frunze[…]

A fost odată ca niciodată, Un arici rotund cu ochi negri și vioi care locuia lângă un copac înalt și liniștit. De dimineață până seara, ariciul se juca singur în frunze, căuta ciuperci și fructe delicioase de toamnă iar seara se cuibărea în vizuina lui caldă. Într-o zi,[…]

A fost odată ca niciodată, Un păianjen mic mic, cu ochi mari care se tot străduia să țeasă o pânză pe stâlpul unui felinar. Ici colo erau pânze începute de el dar niciuna terminată. Orice păianjen știe că dimineața, când răsare soarele și se stinge felinarul, e timpul[…]

  A fost dată ca niciodată o fetiță cât un bob ce se ducea singură la școala bobițelor. Mergea atât de încet pe drum, picioarele i se împleticeau și deveneau din ce în ce mai grele, mâinile îi tremurau și nu știa unde să le țină. Căci pe[…]